CAT-CALLING

de echipa body.l0vers.

SARI LA

Introducere
Povești (6 confesii)
Rezumat

Cat-calling?

Din nefericire, o mare parte dintre noi am fost nevoite să asistăm involuntar sau chiar să simțim pe pielea noastră cum este să fi abordată, atinsă, înjurată sau chiar urmărită de un bărbat necunoscut, deseori beat (nu este o scuză și niciodată nu v-a fi) sau chiar în aparențe "normal".Însă vreau să vă întreb, vă este cumva fraza "Ți-o ceri!" cunoscută?
Ei bine mie da, și chiar îmi aduc foarte bine aminte cum în urmă cu doi ani, vloggerul  Alexandru Bălan, așa-zisul "Colo" afirma într-un live făcut pe YouTube că fetele de 15-16 ani ce sunt dezvoltate mai repede din punct de vedere fizic "merită v***e". Tot el afirmând mai târziu că: "A fost o glumă proastă" după ce a observat cum situația îi scapă de sub control și normal, clasicul apology video tuse, Buhnici, tuse* în care zici că joacă pentru un rol pe Broadway pe care noi, femeile, ar trebui să îl primim ca pe un fel de scuză sau mai bine zis, o glumă foarte proastă.Contează felul în care ne îmbrăcăm? Absolut DELOC.
Nu contează felul în care ești îmbrăcată, machiata, felul în care mergi, că ai tocuri sau nu, că ai forme sau nu, că ai 12 sau 20 de ani toate acestea NU SUNT și NU VOR FI niciodată o "invitație" iar "nu!" înseamnă nu!Noi, aproape mereu, nu suntem ajutate de cei ce ar trebui sa ne ofere siguranță și încredere, dar nici de cei din jur, de aceea noi, Body.l0vers, vă îndemnăm să vă cumpărați un spray paralizant pentru a fi mai în siguranță.Le-am pus mai multor fete întrebarea: "Ai fost vreodată abordată de un bărbat?"

Confesia I

"Din nefericire, ca fată, e inevitabil să nu ți se întâmple măcar o dată un incident neplăcut cu un bărbat/băiat pe stradă. Acestea îți lasă un gust amar și te fac să te simți prost.Povestea mea începe foarte random ca toate deasemenea, era o seară chill de vară în care urma să merg cu prietena mea în Centru, mai precis la un pub mai retras ca să discutăm.
Ca să pot ajunge in locul respectiv a trebuit să trec pe o stradă principală si foarte aglomerată, mai ales vara. Eram îmbrăcată in niște pantaloni cargo si un top negru. Menționez că întotdeauna m-am  confruntat cu problema sânilor mari și că oamenii se uita la ei, dar niciodată nu mi s-a întâmplat ca un străin să reacționeze așa. Continuând, urma să mergem la pub-ul respectiv, așa că am trecut pe lângă un non-stop unde erau foarte multe persoane, eram într-o conversație cu prietena mea când brusc un bărbat de vreo 30 de ani se întoarce si spune destul de tare "Doamne, ce e aici!", uitându-se spre sânii mei atent și făcând un gest de a mă pipăii, am grăbit pasul, iar acesta continua să se uite insistent în direcția mea.M-am simțit foarte prost pentru restul serii, încercând cumva să-mi ascund sânii și cerând hanoracul prietenei mele pentru a evita alte incidente de genul.De atunci evit să plec de acasă fără un hanorac și prefer să am mereu in jurul meu prieteni băieți ca să mă simt protejată.Îmi iubesc corpul și mi se pare extraordinar de trist să nu pot purta ce mă face fericită, de frică să nu fiu sexualizată și hărțuită pe stradă."

Confesia II

"Da, am fost. Și e chiar foarte neplăcut că încă există oameni de genul care nu își pot controla reacțiile.
Într-o zi de caniculă, am ieșit pe stradă, într-un tricou negru larg și cu niște pantaloni albaștrii scurți de blugi, normali, într-adevăr puțin machiată, dar asta nu explică abordarea bătrânului, da, era chiar bătrân.
Respectivul a trecut pe lângă mine, trăgându-mă de păr și întrebându-mă:"Ce faci pisi?". În momentul în care eu l-am ignorat a început să mă înjure, ba chiar voia să se întoarcă către mine.
Eu nu am comentat, dar vreau să zic doar că bărbații se pot controla și nu e deloc greu. Chiar nu au nici o scuză. Chestia asta cu ,,Voi ne provocați" e o prostie.
Un copil cu o culoare pe buze de doar 13 ani te provoacă? Îți provoacă plăcere? Dacă da, pentru vârstă aia, e grav.
Avea undeva în jurul vârstei de 60 de ani.""Acum doi ani treceam pe lângă primăria Sectorului 2, aia de lângă Obor, și eram îmbrăcată în niște blugi negrii rupți, skinny, și un tricou alb mulat Adidas și erau doi bărbați dintre care unul mi-a spus că arăt bine parcă și celălalt mi-a întins brațul în față ca să nu mai trec și mi a zis ,,Bunăă!”, moment în care m-am speriat, iar cel care mi-a zis că arăt bine i-a zis ,,Las-o mă!” și m-a lăsat în pace să trec.
După, fix in aceeași zi ,mi s-a mai întâmplat ceva asemănător, doar că pe Iancului și bărbatul respectiv doar mi-a zis că arăt bine."

Confesia III

"S-a întâmplat într-o seară în timp ce mergeam spre casă, îmi vedeam de treabă mea, când, dintr-o dată, un bărbat a venit și m-a întrebat dacă m-am pierdut și dacă am nevoie de ajutorul lui să ajung acasă, i-am spus că nu și am continuat să merg, am fost destul de norocoasă ca nu m-a luat cu forța, și mă bucur ca nu s-a întâmplat mai rău, dar mi a fost destul de frică pe moment" – Delia

Confesia IV

"Această povestire este culeasă din experiența unei prietene. Ea se ducea într-o seară liniștită acasă când și-a dat seama că este urmărită. S-a întors să vadă despre ce este vorba, iar în spatele ei era un bărbat care o privea. Întunericul făcea ca totul să fie și mai înspăimântător. Cel mai mare noroc al ei: era destul de aproape de casă, astfel încât a reușit să ajungă în dreptul scării blocului.
Acolo, bărbatul s-a gândit că ar fi un moment bun să se dezbrace de pantaloni, însă nu a reușit nimic în acea seara, deoarece fata și-a scos cheile rapid și a fugit în bloc. De atunci nu l-a mai văzut și sper, sincer, să nu fi fost și alte victime!"

Confesia V

"Era o zi pe la sfârșitul verii în care m-am decis să ies singură la plimbare. Am ales centrul vechi al orașului, fiind locul meu preferat. După ce am luat o înghețată și am vizitat câteva străduțe importante, am zis să mă duc în căutare de case vechi (sunt un mare fan). O stradă plină de astfel de comori este strada Lungă, care are 5 km și nu prea ai pe unde să o iei decât tot înainte.Aceasta te scoate in partea cealaltă a orașului, într-un cartier rău famat, în care toată lumea te sfătuiește să nu mergi noaptea. Eu vorbeam la telefon cu o prietenă și eram așa concentrată că nu-mi dădeam seama că tot mergeam și afară se întuneca destul de rapid. Abia când am ajuns la fabrica de pâine mi-am dat seama unde sunt și că nu mai avea sens sa mă-ntorc până în centru, mai ales că din zona aceea erau două autobuze care mă duceau direct acasă, asta dacă aveam noroc să vină repede.Am fugit să găsesc prima stație de autobuz. Am avut noroc ca era fix după curbă, însă era amplasată cumva lângă un sens giratoriu, astfel încât atunci când mergeam spre ea a trecut o mașina cu geamurile larg deschise in care erau doar băieți, iar cel din față mi-a strigat ceva, nu-mi amintesc ce, dar oricum ceva obscen. Atunci am realizat 100% unde sunt și la ce pericol mă expun.Nu vreau să spun că trebuie neapărat să se întâmple la orice oră lucruri rele în astfel de cartiere, mai ales că eram pe un bulevard, însă auzind atâtea povești, anxietatea mea era aproape de maxim și aveam impresia ca orice bărbat se uita la mine. În plus, nu era nicio femeie pe stradă, nu prea erau oameni… Când am ajuns în stație am văzut că erau vreo patru reprezentanți ai sexului masculin.M-am uitat când vine primul autobuz, în 10 minute. Voiam să scap de acolo. Arunc o privire în jur si văd o mini benzinărie. Mă duc, sperând să găsesc o angajată, dar la ghișeu era un angajat, care probabil se uita ciudat la mine pentru că mă învârteam fără să cumpăr nimic, însă eram atât de panicată că nici nu mă puteam concentra. În capul meu rulau deja filme...Într-un final, am sunat-o pe mama și i-am spus tot. Aceasta avea un ton calm și m-a încurajat să mă calmez (iar când mama nu e panică…). A venit autobuzul, am urcat și eram mai bine,  erau ceva oameni și, în sfârșit, femei, însă nu am reușit să mă destind decât atunci când am coborât.Am disecat subiectul cu mama ṣi mi-am dat seama că a fost complet absurd, însă ce teama mǎ cuprinsese în clipele acelea…"

Confesia VI

"Eram în stație, așteptam autobuzul. Erau  nu foarte departe de mine, trei doamne mai în vârstă, iar între timp a mai apărut și un bărbat de aproximativ 20 și ceva de ani pe o trotinetă electrică.După plecarea doamnelor, acesta se apropie de mine spunându-mi: "Bună, ești drăguță! Nu ai vrea să ne cunoaștem?", pe moment m-am simțit oarecum amuzată, iar după ce m-am uitat mai bine la el, un fior m-a cuprins și I-am răspuns cu un simplu "NU!", după care se urca pe trotineta și o tulește ca și când nimic nu s-a întâmplat.Nu mă așteptam ca evenimentul ăsta să mi afecteze toată ziua. M-am simțit oribil în corpul meu și orice persoană de sex masculin ce trecea pe lângă mine mă făcea să mă simt inconfortabil."

Concluzia?

În zilele de azi, "nu" nu e de ajuns.

Din nefericire, 8 din 10 femei trec , aproape lunar, prin momente de disconfort create de persoane băute, străine, ce au chef de mișto și care niciodată nu vom știi ce urmează să spună sau facă.Trebuie să avem grijă; dar și chiar atunici, tot nu putem evita mereu astfel de persoane care nu își pot stăpâni gândurile.